Inceputurile…

Nu am fost niciodata innebunita dupa copii… imi placeau, aveam prietene cu copii, ma jucam cu ei insa nu am fost genul care sa puna mana pe burtici sau care sa innebuneasca atunci cand vedea unul mic in parc si sa isi doreasca si ea unul la fel de frumos cu atata ardoare. Si mi-a fost bine, foarte bine as spune. Cand eram adolscenta imi inchipuiam asa ca pe la 25 de ani este perfect sa faci un copil, la 25 de ani eram sigura ca la 30 va fi momentul prielnic, cand am ajuns la 30 deja tindeam sa cred ca 35 e the new mommy time insa mi-am adus repede aminte cum spuneam acum cativa ani despre copii facuti dupa 30 de ani…. “au fost facuti la batranete”… Eram oare batrana? In niciun caz… dar mi-am dat seama ca viata trece pe langa noi, pierdem oameni apropiati atunci cand ne asteptam mai putin, oare ce asteptam… sa fiu pregatita? asta nu se va intampla niciodata… Mi-a mai trebuit totusi un an sa imi fac curaj si intr-un moment de “mica nebunie” am zis hai sa vedem ce iese. Evident ca imi facusem un plan, imi doream mult sa fie nascut in zodia Pestilor, sa fie baiat, ochii verzi si brunet, parul cret venind la pachet. Era ianuarie si ma gandeam ca ar trebui prin iunie sa fie “proiectat”, avem timp destul sa incercam mi-am zis. Nu iese asa din prima. Plus ca la femeile mai plinute (da… un pic mai plinuta sunt eu, doar un pic :))) se pune problema si de fertilitate. Ca o mica paranteza… daca stai si citesti ce este scris despre sarcina la femeile supraponderale, si mai ales sarcina in obezitate te lasi de facut copii in ideea ca nici nu mai incerci, ca nu ai cum spera ca poti vreodata avea copii. Noroc ca eu stau bine la capitolul “ignore”. Sa trecem mai departe…

In ianuarie deja era prea tarziu sa mai incercam insa, fiind o fidela a smartphonurilor si ale aplicatilor de tot felul, evident ca aveam si una care imi calcula fertilitatea, data probabila a nasterii etc si am observat ca daca as concepe the baby boy in februarie iese scorpion, semn de apa, bun si asta (noi doi suntem Pesti). Hai sa incercam, ferm convinsa ca oricum va iesi in iunie. Inutil sa va mai confirm ca totul s-a intamplat pe repede inainte si 4 saptamani mai tarziu aveam in mana un test de sarcina cu 2 liniute roz si lacrimi in ochi, astea nu le-am inteles… cred ca erau de fericire insa in acelasi timp de un sentiment de frica de necunoscut. Oare in ce ma bagasem???

Si asa a inceput totul.