Baietel nu?

V-ati prins dupa poza de la postarea anterioara ca am facut un baietel tare dragalas, nu? Din pacate sau mai bine zis din fericire, nu toate planurile ies asa cum ti-ai dori. Asadar, cateva luni mai tarziu, in iunie, am aflat ca vom avea o fetita. Nu m-am suparat, nu m-am agitat, de fapt nu am simtit nimic special... Nu e baietel? Asta e acum ce sa ii faci, macar pentru fetita stiam sigur ce nume va avea. M-am obisnuit relativ repede cu ideea de fetita, cam in 20 de minute asa... cat am facut din Pta Victoriei pana pe Sos. Chitilei. Fiind o zi cu o insemnatate aparte pentru noi, eram la o masa in familie cu prieteni apropiati asa ca vestea s-a raspandit repede si le-a adus zambetul pe buze tuturor, mai ales cand au aflat si numele... Antonia (o alta poveste un pic mai trista, poate o sa v-o spun la un moment dat).

Cu ideea de fetita in cap deja nu mai aveam stare, imi venea sa cumpar de toate dar toti ma sfatuiau sa astept, toti se ofereau sa imi dea una alta (avantajul cand esti cam ultimul pe lista de facut copii) dar eu nu si nu, eu vreau sa cumpar eu, sa aibe fetita ce e mai frumos. M-am trezit la usa cu diverse lucruri, cum sa le refuzi si asa am ajuns ca inainte sa nasc sa nu cumpar decat patutul, salteaua si un asternut (primisem si patut de voiaj insa eu imi doream tare unul de lemn, alb cu verde), 2 - 3 bodyuturi si niste pantalonasi. Ai putea spune ca e chiar ieftin sa faci un copilas :)